Noptile noastre sunt linistite; Isabela, draga noastra mai mica, e buna, mananca si doarme, exact ce-i trebuie unui puiut de om ca a creasca.
Dimineata nu e matinala, orele 7-8 sunt perfecte pentru trezit. Uneori i-o iau inainte, dar o aud din baie cum avertizeaza, apoi usor urca volumul. Ma intorc repede si o gasesc si pe Diana, somnoroasa inca, cu soarele in ochi si cu mainile astupandu-si urechile "of, ma doare capul de atatea urlete!!" Bineinteles ca exagereaza, nu au fost chiar urlete si timpul a fost prea scurt ca sa ii provoace o durere de cap.
Iesim afara impreuna, dimineata rezolvand si alte treburi, seara la plimbare si joaca, impacandu-le. Ca la un rodeo, ne mentinem in sa cat mai mult timp.
Lipsa activitatii scolare se cunoaste in timpul zilei; joaca, televizorul, calculatorul parca nu sunt suficiente. Diana se plictiseste, ii e teama ca n-o sa mai aiba prieteni, face runde pe scari, la vecina, vecina la ea.
Daca nu ar fi o limita....bine-ar mai fi !
Mai impartim sarcini casnice sau de ingrjire a bebelusului. De la tati isi cere dreptul la alint.Pe el il gaseste liber, mami e mai mult cu bebe : "mami, nu mai m-ai alintat de mult!" ....sa fi trecut o zi sau cateva ore de la ultima mangaiere. Dar ea inca nu are notiunea timpului.
Ma amuza uneori: "cand e maine?!" "acuma e maine?"
Astazi am facut tort. Pentru maine "tati, tati, vino sa vezi ...inchide ochii....gata, deschide-iiii"
PS: Maine vom face proba dulce, roz, cu ciocolata si sirop de capsuni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu