In lumea ce ne-o desenam
copilaria ne-o traiam
sora si frate noi eram
cand ne iubeam, cand ne certam;
era normal, copii fiind
cu minti necoapte, negandind.
Ca sora mare ma purtam
ba te croiam, ba te pupam,
in mine sprijin ai avut
cand scoala tu ai inceput:
eram profesor si meditator
la teme te-ajutam de zor,
intinsi pe jos, in dormitor
fara parinte supraveghetor.
An dupa an, timpul s-a scurs
la studii , la judet, m-am dus
tu ai ramas langa parinti
ani de liceu urma sa-nfrunti;
te-ai descurcat, ai fost in fata
si-ai demonstrat ca poti in viata
fara sa stau in urma ta
cu intrebari verificandu-ti tema.
In Iasi apoi ne-am regasit
insa putin ne-am intalnit
tu studiai, iar eu lucram
timp sa vorbim nu prea aveam.
Am lasat pe parinti, pe frate
sa-mi caut drum in alta parte
si-apoi destinul mi-a menit,
sa fii iar langa mine, aproape.
Dar iar m-am asezat departe
parc-as fugi de tine , frate!
Dar nu-i deloc asa, tu stii
alaturi eu as vrea sa-mi fii.
Poate s-aseaza lucrurile iar
si nu ni-s muncile-n zadar;
sa facem si sa aranjam
ca mai aproape noi sa stam
sa fim din nou asa uniti
cum vor si-ai nostri parinti.
De ziua ta m-am pus pe ganduri
si mi-au iesit aceste randuri
cuvinte simple-n versuri nude
scrise, sterse, nu sunt rime
Nu am stiut alt dar sa-ti fac
dorintele sa ti le-mpac
un La multi ani ti-as mai ura
in loc de alinare si in lipsa mea
sa-ti fie viata cer senin
si cat mai multe clipe dragi
sa impartim
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu