Aroma Craciunului

De maine incepe numaratoarea inversa pana la Craciun, dar mai intai de toate, sa nu-l uitam pe batranul mos Nicolae.
Si pentru ca toti traim cu nostalgia copilariei, sa ne amintim de mirosul Craciunului.
Cum mirosea?
In casa:  a brad, a cozonaci, a caldura, a fripturici si mai de seama, a portocale, portocale pe care le curatam si incercam sa le taiem coaja in forme de flori, care zaceau pe masa, ornamental, dar mai ales ca sa emane mirosul pana ce se uscau de-a binelea; sau cu bucati de coaja fugeam la aragazul cu ochiul aprins si incercam sa o strangem sa tasneasca uleiul deasupra focului si sa facem artificii.
Cele mai multe prajituri sunt cu arome, iar majoritatea aromelor poate le cumparam, mai ales pe cele sub forma de lichid. Dar unele le avem "sub nas".
Totul a pornit de la mofturosii pe care ii am in familie: le place gustul, dar nu suporta micile bucatele de coaja razuita, fie de lamaie, fie de portocala, cica nu "ar fi porci sa manance coji" (citez)
Asadar, am pastrat cateva coji de mandarine si portocale (ar trebui spalate initial), am incercat pe cat am putut sa le iau din partea alba si le-am pus la uscat pe o farfurie. O zi, maxim doua, depinde de cata caldura ajunge la ele. Apoi le-am pus in tocator (blender , robot sau o rasnita ce aveti la indemana) cu o lingurita de zahar si am incercat sa le transform in faina. Am cernut totul printr-o sita.
Si asa mi-a iesit pudra de portocale, super aromatizanta, naturala si tind sa cred ca va fi si bun colorant, pentru ca stiu sigur ca pateaza hainele Isabelei :)
Cum eu am lasat cojile sa se usuce foarte tare, tocatorul nu a facut fata la toate si mi-au ramas bucatele mai mari. Dar am facut repede un saculet dintr-un material fin, le-am pus inauntru si am agatat saculetul in dulapul cu haine. Miroase si in camera; iar cand se va mai pierde mirosul, nu ramane decat sa inlocuiesc continutul saculetului.

pentru uscare

Simplu!