Dimineata ne ingramadim toate trei in baie, toate laolalta in jurul chivetei mici cat un castron: Diana pe vechiul ei scaunel-cufar, acum ajunge perfect la spalat, iar pe Isabela am invatat-o sa stea cocotata pe ultimul raft al dulapiorului aflat dedesubt, sprijinita de mine; eu , bineinteles incerc sa o tin pe Isabela si cu o mana imi periez si dintii si ma si spal, mai mult ca mâta. Nu reusesc s-o conving pe cea mica sa-si tina dintisorii la spalat, ea vrea cu incapatanare sa-si tina periuta cu Hello Kitty, sa roade perii de plastic pe care pun o bobita mica de pasta de dinti roz.
Daca ar fi dupa capetele lor cu destula minte pentru asa mici varste, ar curge apa continuu, ar clipoci sapunul in apa pana la topire si ar lalai , la drept vorbind, mai mult de vreo jumatate de ora; dar dimineata timpul e nemilos si acea ora de la trezire pana la plecare nu prea e de ajuns.
Asa ca, de multe ori, pe langa miorlaieli, le repezesc pe amandoua, susuindu-le mereu sa nu faca prea multa galagie. Si ca toate mamicile, eu ma imbrac ultima, imi pun la repezeala ce apuc si incalt ghetele uneori fara sosete.
Afara a fost destul de uracios zilele astea, dar la ora de plecare la scoli, soarele se chinuia sa lumineze in ziua mohorata. Doar ce am apucat sa ajungem pe la jumatatea drumului si picuri repezi s-au napustit amenintatori sa se inmulteasca. Si ioc umbrele, ca nah, am crezut in soare. Si ma zoresc cu mogaldeata in brate, ii arunc un pup Dianei la poarta scolii si o trimit singura printre ceilalti grabiti; ajungem gafaind, adica eu, si la gradinita, nu inainte de a smotoci o frunza dintr-un boschet, ca asa-i traditia, Isabela se prezinta zi de zi, cu cate o frunza in mana...nu ca i-ar cere cineva lucrul asta, ci e pur si simplu fita ei de la 15 luni jumate.
O dimineata din sirul lung al zilelor de scoala, o dimineata de noiembrie, ploioasa de data asta.
Ps: cucuiete, adica cu cucuie: unul eu, unul Isabela, marcaje proaspete
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu