Si ca sa le rasplateasca muncile, primaria orasului a organizat si un concurs , iar premiul il va lua cea mai frumoasa curte decorata cu flori. Aceasta sarbatoare contribuie si la cresterea numarului de turisti.
Cum noi nu am reusit inca sa mergem sa le admiram, ne-am multumit cu florile din parcul nostru, le-am analizat, le-am mirosit si Diana a rezistat eroic in dorinta de a le jumuli, mai ales dupa insistentele si rugamintile mamei.
In ceea ce priveste a doua caracteristica a lunii, , raman putin mai sceptica. Luna mai inseamna si aparitia melcisorilor "buni de papat".
Cum aici tot ce misca se mananca, acest deliciu nu scapa spaniolilor.
Melcisorii, dupa ce au fost cautati, culesi de cei cu rabdare, vanduti la saculet de 5 kg, se iau, se spala in n ape, se freaca cu sare (pana le ies ochii din cap) , apoi iar se clatesc foarte, foarte bine si se pun la foc moale in apa rece. Pana ce se infierbanta apa, trebuie sa stai paznic la oala, pentru ca o "iau la goana" pe margini. Si cum sunt cam prostuti, ii apuca "fierbinteala" apei afara din cochilie si asa mor opariti de vii. Zeama in care sunt se aromeaza cu menta, ardei rosii iuti si sare.
Si sunt gata de "supt", pentru ca in acest fel se mananca, duci la gura cochilia si cu toata puterea absorbi corpul din casuta. Se zice ca ar fi gustosi si ar semana cu carnea de pui, dar ma cam indoiesc. Desi o luna intreaga i-am pregatit, nu am pus gura pe vreunul, in afara zemii pe care trebuia sa verific de gust. Si inca nu sunt curioasa, desi am aproape sase veri petrecute aici.
Cum noi nu am reusit inca sa mergem sa le admiram, ne-am multumit cu florile din parcul nostru, le-am analizat, le-am mirosit si Diana a rezistat eroic in dorinta de a le jumuli, mai ales dupa insistentele si rugamintile mamei.
In ceea ce priveste a doua caracteristica a lunii, , raman putin mai sceptica. Luna mai inseamna si aparitia melcisorilor "buni de papat".Cum aici tot ce misca se mananca, acest deliciu nu scapa spaniolilor.
Melcisorii, dupa ce au fost cautati, culesi de cei cu rabdare, vanduti la saculet de 5 kg, se iau, se spala in n ape, se freaca cu sare (pana le ies ochii din cap) , apoi iar se clatesc foarte, foarte bine si se pun la foc moale in apa rece. Pana ce se infierbanta apa, trebuie sa stai paznic la oala, pentru ca o "iau la goana" pe margini. Si cum sunt cam prostuti, ii apuca "fierbinteala" apei afara din cochilie si asa mor opariti de vii. Zeama in care sunt se aromeaza cu menta, ardei rosii iuti si sare.
Si sunt gata de "supt", pentru ca in acest fel se mananca, duci la gura cochilia si cu toata puterea absorbi corpul din casuta. Se zice ca ar fi gustosi si ar semana cu carnea de pui, dar ma cam indoiesc. Desi o luna intreaga i-am pregatit, nu am pus gura pe vreunul, in afara zemii pe care trebuia sa verific de gust. Si inca nu sunt curioasa, desi am aproape sase veri petrecute aici.
Cred ca e o nebunie acolo cu gradinile alea! Bravo lor!
RăspundețiȘtergereiar cu melcii... no mersi, nici eu nu-s cu delicatesele astea.
am mancat o data la munte carne de melci(nu am stiut ce mananc :) ) culesi dupa ploaie ,fierti in 10 mii de apa si apoi praiti in unt . daca nu stii ce mananci ca sa fi cu stomacul la gura ,e o carne musculoasa gustoasa.
RăspundețiȘtergereAsa cum a mancat povestitorul, as manca si eu. Mi se pare ca esti oricum curajoasa ca i-ai gatit, n-as fi suportat sa fierb niste animale care dau sa iasa din oala.
RăspundețiȘtergereSocrii mei se duc mai mereu in Spania si nu s-au dat inapoi sa incerce de toate, inclusiv melci.
si wow pentru zidurile inflorite si colorate:)
RăspundețiȘtergere