Ceea ce se dorea a fi un comentariu la postarea Roxanei , a juns a fi o postare, mai mult din cauza ca nu am putut urca raspunsul din motive nestiute de mine sau smecherii de-ale blogului pe care nu le-am prins.
Copilaria mea e destul de asemanatoarea cu cea a Roxanei si nu numai pentru ca am crescut amandoua in Moldova; sunt sigura ca o mare parte a generatiei noastre se regaseste in aceeasi copilarie .
Primii ani ai copilariei mi i-am petrecut la bunica. Imi amintesc curtea cu petice de iarba umbrite de un prun sau un par varatec unde asezam un tol dintre cele uzate, il intindeam si insiram acareturile de copii.
In aceeasi ipostaza ma regaseam si un strop mai tarziu cand stateam pe iarba din fata blocului , cu fetele-vecinele si confectionam hainute papusilor. Nici eu nu am avut multe papusi, doar vreo doua de marimea unui caiet. Am visat mult la o papusa mare dar a venit ceva mai tarziu, cand imi trecuse vremea lor si nu a fost supusa jocurilor de pe-afara, ci sta si in ziua de astazi pe patul fostei camere din apartamentul parintilor. Imi amintesc ca i-am crosetat o fusta crem si ii prindeam parul lung si negru in diferite moduri.
Cand afara eram numai vreo 2-3 fete saream ata, jucam sotronul sau faceam corturi din paturi, dar cand ne adunam o gloata de copii, fete si baieti treceam la tara, tara... ori la fotbal intre echipa feminina si cea masculina, unde bineinteles ca noi, fetele pierdeam. Cel mai mult imi placea 7 pietre, unde trebuia sa alergi destul si sa fii mester in a aseza piatra asa incat sa nu cada cele de dedesubt.
Rememorez momente placute din copilarie si nu am nici un regret ca n-am avut totul. Stiam sa ma adaptez posibilitatilor parintilor din acea vreme si niciodata nu am cerut imposibilul si nici nu ma tranteam in scene pentru a obtine ceva.
Acum stiu ca ei au facut tot ce le-a stat in putinta sa imi ofere o copilarie si un trai decent si le datorez multumiri.
Astazi fiica noastra dispune de multe oportunitati in aceasta lume evoluata si vrem doar sa fim sanatosi si in putere pentru a-i oferi minunatiile copilariei moderne in masura posibilitatilor si sa fim si noi capabili, la randul nostru de a o invata limitele exigentei.
Frumoasa leapsa. Si eu imi amintesc cu drag de copilaria mea de la tara, la bunici. Am crescut fara griji, calita de vremea mai putin buna, m-am adaptat mult mai usor si am legat multe prietenii frumoase :)
RăspundețiȘtergereImportant ca acei mici sa se exprime cat mai liber si sa invete din jocurile copilariei. Sunt foarte importante jucariile educative pentru cei mici.