Gradinita cea noua si alte lacrimi

Ieri a fost prima zi a Dianei la noua gradinita. Totul a durat o ora jumate, pentru inceput, timp in care am fost si eu prezenta in clasa, comod asezata pe un scaunel.
Diana s-a comportat foarte bine, cum ma asteptam.
Putin timida, tot venea si ma intreba "si acuma ce fac?", aducea cate o jucarie si mi-o arata, de fapt venea sa se joace cu mine; usor , usor i-am indreptat atentia si spre copii!
In schimb, atentia copiilor le-am captat-o eu, fara vointa: a venit o fetita sa-mi arate un album de fotografii si s-au adunat vreo 5 in jurul meu. Parca eram a treia educatoare, ca doua erau deja. Si mai si luau exemplul Dianei, veneau si imparteau jucariile cu mine.

Sala de clasa e foarte mare, sunt 20 de copii, de care au grija educatoarea si un auxiliar, presupun ca era.
Clasa e despartita de o mica incapere cu trecere, adica fara usi, in care sunt vasele de toaleta, in dimensiuni mini.
Activitatile de ieri (pe timpul cat am fost prezente) au constat in muuuulta joaca, vreun sfert de ora in care copiii au mancat fructele  asezati la masute, spalat pe maini....si iar joaca si cantecele(cantate in catalana, din care eu n-am inteles decat mormaieli)
Cand Seño a considerat, am plecat impreuna cu Diana, urmand ca astazi sa stea singura, fara mine.

Ziua de azi a decurs la fel de bine, educatoarea foarte mirata de comportamentul Dianei care nu mi-a cerut prezenta nici o clipa. Eu deja ii spusesem ca e obisnuita cu mediul gradinicesc si ca va fi totul in ordine, dar nu parea prea convinsa; insa cand am luat-o pe Diana, am citit multumirea pe fata amandurora.
Exceptie: cu cinci minute inainte sa apar, copilul tocmai imi fusese muscat de cot de catre Andres, avea inca lacrimi in ochi si era in bratele educatoarei. Saraca femeie, era amarata ca tocmai cand se scursese ziua bine, se intamplase fapta. Eh...e normal sa fie si astfel de cazuri.


_____________________________________________________


Dupa multe rugaminti, apoi tipete (pentru ca n-am luat-o in seama), in final s-a capatat cu desenul animat la calculator: sa vada Winnie the Pooh, in varianta The Tigger Movie. Avem o multime de desene Disney, insa marea majoritate au subtitrare in romaneste, or ea nu prea intelege engleza decat la nivelul numelor. Dar e captata de personaje.
Dupa mai putin de 5 minute de derulare, o vad scancindu-se, iar in urmatorul moment curgandu-i lacrimi de crocodil: ce-ai patit, Diana?
Ea aratandu-mi spre desen: Tigger e trist, ca l-au certat prietenii lui si a plecat suparat!
A trebuit sa stau cu ea pana ce i-a trecut supararea lui Tigger si a inceput sa cante.