Continui pe firul postarilor anterioare...
Ce poate fi mai relaxant decat marea?!? Sa stai sezand pe nisipul galben-ocru, sa simti aerul tare si umed in nari, sa admiri intinderea de apa care se uneste cu bolta cereasca si valurile spumoase rupandu-se la mal si facand oglinda pe nisip!
Desigur, nu contest nici linistea unei paduri cu toata splendoarea ce o ofera verdele, a unui lac inconjurat de salcie si trestie, a unui rau susurand in curgerea lui, dar dragostea mea ramane tot marea.
Rememorez imaginea tabloului de dupa-amiaza, facand abstractie de norii gri si vantul salbatic: tati urcat pe pietre, a stat minute in sir patrunzand cu privirea si mintea nesfarsita apa; Diana , s-a mutat dintr-o parte in alta, umpland galetusa cu nisip sau vanturandu-l pe pantaloni si papuci; eu am stat alaturi de ea, citind. Ador sa citesc pe malul marii, mai ales cand, prin pura coincidenta, cartea relateaza aventurile unor naufragiati pe o insula nelocuita de lume. Cele cateva pagini mi s-au parut mult mai fascinante citite acolo, m-au transpus mai usor alaturi de personaje , fie doar si pentru cateva momente.
Inca nu a venit adevarata primavara calda, incerc sa fiu rabdatoare pana cand vremea ne va permite sa purtam haine usoare si sa profitam de lungi zile insorite.
Cu toate ca locuiesc la malul marii, mereu m-am simtit mai bine int-o padure. Nu stiu de ce, dar marea ma agita. :)
RăspundețiȘtergereDin pacate primavara vine cam greu, la noi e astazi o zi asa mohorata si e rece rece, si eu ador marea, cel mai mult imi place sa merg la mare.
RăspundețiȘtergereAh! ce dor mi-ai adus prin cuvintele tale de mare!! ...si cat de dor imi este acum sa citesc cu vantul laturi, dar mai ales cat de dor imi este de cantecul marii!! Ai scris atat de frumos; parca am fost acolo cu tine, mirosind a sare si scoici! Frumos, tare frumos!
RăspundețiȘtergere