marți, 29 martie 2011

Despre ritualuri

Ritualul de seara include:
-bautul lapticului cu paiul, lucru care se face privind pe ultima suta de metri desenul animat, ori citind o poveste sau pur si simplu in brate la tati, cand acesta este la rand (sau mai bine-zis -acasa-) sa adoarma copilul
-urmeaza apoi ca cel sortit, sa se intinda frumos langa copil si sa "numere oi" pana ce adoarme... copilul (nu de putine ori se intampla si invers)
 Rugaciunea o face , de obicei, fiecare in legea sa, insa cand e si copilul de fata, cel ce o stie mai bine o rosteste cu glas tare, insa la sfarsit trebuie sa se faca neaparat mentiunea: "spune-i lui Doamne-Doamne, ca mami (sau tati sau amandoi) m-a certat...AZI ------si daca nu a fost "AZI" suficient certata sa se aminteasca de "IERI".
In seara asta am fost eu "de servici".
In pat, la un moment dat, aud: "Doamne-Doamne e rau!"
Eu, incruntata si in acelasi timp mirata: Doamne-Doamne nu e rau, e bun, El iubeste pe toata lumea si are grija de noi toti (cu referire la bunici, matusici, alti copii)
Diana: "nuu, El....e rau ca are zeama rea!"
Eu, de data asta blocata, incercam sa caut prin memorie ce a mai vazut/auzit fii-mea in ultima vreme si cu ce baliverne imi mai vine acum. Ea, citindu-mi nedumerirea insista in explicatie "Doamne-Doamne mi-a dat zeama rea, nu e buna, nu-mi place. Si daca beau zeama din aia rea, o sa ma doara gatutul!"
Bingo! Sau...mi s-a aprins si mie beculetul: de unde si pana cand... nu stiu... fii-mea si-a amintit de impartasanie(ultima a fost cam de Craciun), cand Doamne-Doamne, adica preotul, i-a dat vinul cu lingurita , iar ea, nu a vrut neam sa-l ia, doar cateva picaturi i-au ajuns pe gat si asa a fost de fiecare data, bebelus fiind.
Apoi a urmat sfatul din partea mea, ca acel vin (desi ea stie despre copii ca nu beau vin sau bere) trebuie sa-l ia, ca e foarte putin,mai ales ca e si cu painita alaturi. Ma rog, ea a ramas neconvinsa in legatura cu vinul si ca "doar painita e buna."


Dupa alte boscorodeli de-ale ei, a concluzionat ca ar fi foarte obosita  (fapt ce nu ma mira, deoarece dimineata, la o ora dupa ce s-a trezit si suntem in drum spre gradinita, ea e foarte obosita si necesita luat in brate).
Drept urmare, mi-a intors spatele si a adormit.
Somn pufos si noapte linistita, copila mea!

4 comentarii:

  1. Ce dulce e!Iti vine sa o mananci si mai multe nu.
    Vezi ca ai primit ceva de la mine http://coltpestritkabea.blogspot.com/2011/03/premianta.html.
    Va pup cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  2. Este un deliciu sa citesc despre cea mica :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce dragut!Citesc mereu cu mare drag tot ce spune Diana.Coronita cu perlute este delicioasa,de asemenea.Intre 2-6 ani este cea mai frumoasa perioada a copilariei,cand spun si fac totul cu mare naturalete si sinceritate.Mai tarziu,pe masura ce cresc, incep sa se cenzureze,sa se supuna "regulilor sociale",si isi mai pierd din farmec.Va imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc Bea, pentru cuvinte si premiu.
    ai dreptate, draga Oana, cred ca aceasta este cea mai placuta perioada pentru noi, ca parinti.

    RăspundețiȘtergere