Ma caiesc

Mi s-a intamplat exact ceea ce nu voiam si credeam ca nu ar trebui sa se intample: am pus sentimentul matern inaintea celui de iubire pentru cealalta jumatate. Poate asa e normal, poate  e in ordinea firii, dar parca eu nu ma simt bine deloc.
Imi pare foarte rau ca un impuls m-a stapanit si am comis-o. Eu judec impulsurile si actiunile ce rezulta din acestea si acum m-am lasat condusa de unul.
Regret ca nu am stiut sa iau altfel situatia. Imi iubesc copilul si sotul in aceeasi masura , dar cu dragoste diferite.
El e barbatul pe care il vedeam in gandurile mele tineresti.
Imi doream atunci unul care sa fie mai matur decat mine, sa ma poata invata ceea ce nu stiu, sa am nadejde si sprijin in el, sa nu-mi fie frica, sa nu ma faca sa ma simt singura chiar daca nu e langa mine, sa ma sustina, sa ma ajute, sa imi iubeasca defectele si calitatile, sa imi dovedeasca iubirea mai mult decat prin vorbe, sa imi ofere stabilitate emotionala si sa prosperam impreuna....si iata ca Dumnezeu ma iubeste si mi-a dat mai mult decat cel ce era in visurile mele. Uneori am temerea ca e prea frumos si nu stiu daca merit asta, dar credinta imi dicteaza ca trebuie sa multumesc si imi spun ca orice femeie ar merita la fel.
Si am primit un supliment de dovada a dragostei lui prin copilul meu. Ne iubeste si este mereu alaturi de noi, face tot ce ii sta in putinta si uneori se depaseste fizic ca noua sa ne fie bine si sa putem avea un viitor macar decent.
In momentul urmator am primit iertarea si totul a continuat cu normalitate, dar eu stiu ca uitarea e mai grea. Eu nu stiu cum as fi facut fata daca era situatia inversa, probabil orgoliul imi era mai sus decat iubirea si nu as fi putut ierta asa usor.
Inca imi vine sa plang de ciuda ca am reactionat cum am facut-o si chiar imi pare rau, credeam ca ma caracterizeaza calmitatea.
Am gasit scuza ca fapta a fost singura in masura de a aduce cumpatul, dar a adus tacerea fara replica si suferinta interioara.
Imi va fi greu sa uit si sa-mi iert isprava, ma gandesc ca celui de alaturi, cu mult mai mult decat mie. Dar voi incerca sa compensez, sa fac prin faptele mele sa se stearga eroarea. Cu putere, incredere si multa dragoste, sper sa si reusesc cat mai repede.