Alergarea, bun exercitiu!

Nisipul de pe plaja din Badalona nu e fin, e grunjos ca si sarea mare de bucatarie. Mie imi place asa ca nu se lipeste ca faina de tine si se scutura usor, chiar si din par il poti scoate, mai ales din parul Dianei care inca nu e foarte bogat. Si mai mult, pentru ca Dianei ii face foarte bine la talpile ei inca plane si e un bun exercitiu, pe langa purtatul talonetelor pe care nu pot spune ca le adora.
Insa Diana nu prea e de acord cu mine mai ales atunci cand o izbeste cate un val ori se impiedica in el si cade exact in genunchi. Aproape se pune pe plans daca nu ii distrag repede atentia. Insa durerea ii trece repede si o ia de la cap cu salturile in apa spumoasa ce loveste malul,
Am avut proasta inspiratie sa iau si o minge si unde nu s-a jucat de-a aruncatul in apa si sa i-o aduca marea la picioare. Dar nu de putine ori mi-a fost dat si mie sa ma ridic ca sa-i scot mingea la mal, ca dupa vreo doi metri apa deja ii ajungea la piept si nu ii dadea mana sa intre, una ca ii era frica , a doua ca nu o lasam eu. Asta pentru ca din neatentie, a luat-o valul de doua ori si a inghitit nitica apa sarata iar eu eram in stare sa zbor in loc de cei 5-6 pasi ce-i aveam pana la ea. (viteaza de mine care nu stie sa inoate, dar bine ca era la mal).
Si cele aproape patru ore au trecut pentru ea intr-o continua alergare pe mal, nici un sportiv n-ar fi rezistat: ba arunca cu nisip in apa, ba mingea, ba forma de construit, ba pur si simplu alerga sa nu o prinda valul, iar pe mine a reusit sa ma tina cu ochii atintiti mereu spre ea de m-a prajit soarele pe un umar cu tot cu crema unsa.
Ma intreb cum de-am reusit s-o tin treaza ca sa cineze ceva si i-am mai facut si dus !
Dar parul nu i se uscase si deja cazuse in lumea viselor. Somn usor, puiul meu zburdalnic!