Am revenit acasa, fie si asta casa noastra, chiar daca cele din vacanta au fost mai "adevarate". Ne-am simtit bine, desi a fost timp mai mult decat alte dati, tot am spus in ultima zi: "ce repede a trecut!"
Cea mai mare parte a timpului l-am petrecut cu familia, am evadat putin si cu prietenii, ne-am revazut alte cunostinte; a fost o vacanta odihnitoare, fara alergatura sau treburi ce necesitau sa le rezolvam noi.
Am fost bine-primiti, mai mereu invitati, admirati si laudati (cata modestie!!!), multe aprecieri mergand catre Diana, care a fost centrul atentiei in tot locul. Toata lumea s-a schimonosit si i-a facut hatarul, dar si ea a profitat de orice persoana care ii acorda atentie cat de mica. A socializat repede, s-a facut placuta, a vorbit mult, a invatat multe cuvinte noi romanesti, poate chiar atat de multe ca acum ii vine foarte greu sa isi aminteasca limba de aici si se exprima cu poticniri, incepe timid in spaniola si termina pe romaneste, afara mi se adreseaza in romana, ceea ce inainte nu facea. Suntem la stadiul de readucere aminte, corectare si inlesnire a procesului.
Ne reacomodam activitatilor zilnice, profitam inca de zile calduroase si insorite, de vacanta dinaintea unui nou inceput.
Revenim usor, fara sa suferim de depresia post-vacanta, cica ar exista si de asta!!!
O daa, exista si depresia post vacanta. Eu o am mereu. Chiar si cand nu am parte de vacanta :))
RăspundețiȘtergereMa bucur ca v-ati distrat.