-"Mami, sunt si eu culmea !"
-"Culmea? Dar ce inseamna culmea?"
-"Adica vreau mereu, de toate, vreau aia, aia, aia..."
Mai in fiecare zi duc o lupta cand e vorba de mancare si de faptul de a manca:
unu -ca nu e zi lasata de la DD sa nu ceara crenvustii ei favoriti, incalziti la micro sau fripti in friteuza
doi - daca nu sunt crenvusti (de multe ori pititi prin frigider sa nu ii vada, ca doar nu m-oi lua dupa capul ei sa ii dau zilnic) sau tortilla de patata, incep sa numar bucaturile cu incetinitorul si luatul mesei (doar al ei) dureaza sigur o ora. Isi gaseste sa vorbeasca de absolut orice isi aduce aminte, ba comenteaza desenul pe care il vede, ba sa ii arat nu stiu care numere de pe calendar, ba ca ala verde (fiind ardeiul tocat) nu ii place, ba...ba...ba...
Santajele mele nici ele nu prea mai tin.
Daaar, intr-una dintre aceste conversatii am aflat si cauza tuturor acestor obiectii si mofturi:
-"Mami, mie nu-mi place sa mananc. Siii, daca mananc, trebuie sa-mi dai TU !"
Dupa lunga explicatie a motivelor date de mine pentru care trebuie sa manance, mai aflu alte doua ne-placeri ale ei:
-"Uite mami, sunt doua: (imi arata cu doua degetele)-nu imi place sa mananc
-si nu imi place sa ma spal eu singura pe dinti."
"Aha!"...gandesc si spun eu. "Si atunci, ce iti place?"
Nu mi-a raspuns la intrebare , poate maine. Doar a mai spus: " si nici tiganii nu-mi plac !"
Recunosc ca apelez si la aceasta amenintare...
ce haioasa e!
RăspundețiȘtergerese face tot mai isteata papusa ta!