1 mai...nimic deosebit, chiar nimic. O zi normala, tati la servici (ce daca e 1 mai ziua muncii- se sarbatoreste prin munca), prima zi dupa concediu...uffff, "ce greu a trecut!" cu propriile cuvinte;
noi, cele doua, acasa, printre nimicuri, iar putina dupa-amiaza in parcul cu nisip, la carat si facut castele "de ciocolata".
Azi la cole, dupa 4 zile de absenta: week-end-ul plus 2 zile de fiesta (asa zisul "puente").
"De-acum inainte vreau numai fustita, cu ciorapei...stii care?"
"???"
"Aia rosii, fini"
Auzi la ea, ca o adevarata d-soara cu pretentii. I-am dat, nu stiu daca o tin azi, cu joaca la cole, dar nu conteaza, sper sa mai gasim altii la fel.
Desi cu halatul pe deasupra hainelor, ajunsa la cole, l-a si ridicat sa-i arate doamnei cum e imbracata ca sa-si primeasca laudele. Si le-a primit, a inceput bine ziua.
Eu m-am trezit vorbind singura pe strada, la intoarcere: am simtit un piciorus si nevoia sa ii dau explicatii "am dus-o la cole pe surioara ta, acum ne intoarcem sa dejunam si sa vedem noi ce mai facem pana la 12". Sper ca nu m-a auzit nimeni, chiar am spus-o cu voce tare.
Si asteptam si noi caldura aia de maneci scurte, gradele inca nu ne permit haine subtiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu