Duminica-n apus

Chef de plimbare, pe plaja, uite-asa gandit rapid, pus in aplicare, 

ora pe-nserate sa vedem marea la apus, 

chiar daca soarele s-a culcat dupa blocuri 

si nu in largimea infinita a apei

Briza intrata in drepturile ei ne-a placut tare.

Si doar noi doua (bine...trei), satule de casa si lenevit,
insetate de promenada,
pe nisipul ud, lasand cate doua perechi de urme,

ferindu-ne de valurile capricioase, sa nu ne ude rochitele,
privind intinderea albastra de pe pasarela intrata-n mare,
minunandu-ne de meduzele mari, " asemanatoare cu prietenele lui Bob Esponja"

si de pestisorii agitati ce le inconjurau;
coborand, ametite de dansul valurilor si asteptand pe o banca,
sub un palmier, sa (ne) revenim cu picioarele pe pamant.

Dupa mult timp, m-am simtit ca si cum as fi fost in concediu,
 plimbandu-ma pe faleza la fapt de seara,
pierzandu-ma printre sutele de turisti ce au parasit orasul pietruit
in favoarea adierii de pe tarm.
Vom repeta, vom revedea amurgul si in formula completa,
nu e de ratat senzatia.