Formula magica

Noapte de noapte ma mut dintr-un loc in altul: de pe-un pat pe altul, de pe canapea pe jos, drumuri in balcon...poate-poate mi se leaga cateva ore de somn, dulce si racoros daca e sa fie. La ora siestei, la fel, mai adugam si cantecele Dianei pe mini-pianul cu prea mult volum sau cheful ei de a-mi "gati" in ustensilele minuscule mancare plasticata si viu colorata.
Uneori insistenta si incapatanarea ei resusesc sa-ti minimizeze rabdarea, parca ar avea talent in a te face sa ti-o pierzi.
Alteori, e docila si buna si saritoare de nu-ti vine sa crezi si te intrebi cat va dura. Si te surprinde si te mangaie si te ajuta, e diferita. De fapt e cum este ea, cum ii e firea, sensibila si blanda, miloasa si de incredere, e mare parte din caracterul ei. E un copil bun, are nevoie continua de afectiune, de a i-o arata, a se simti sigura si protejata si mai mult decat acestea, iubita. Ca orice copil cred.
Cand tati pleaca la servici, i (ni) se adreseaza cu "sa nu va certati!" "sa o asculti pe mami !" si parca functioneaza, ca niste cuvinte magice ce ne inconjoara si ne vegheaza. Daca sare vreo scanteie, se stinge repede, cu calm sau cu iarta-ma.
Astazi am facut prajitura, ea m-a ajutat; am impartit munca: ea ascultatoare, eu calma, chiar daca faina ii cadea alaturi sau numara cristalele de zahar inainte sa le arunce in compozitie. Era impacienta sa o probeze, sufla sa se raceasca, dar nu a fost pe asteptarile ei: eh, pretentii de copil; prefera malaiul din pufuleti decat prajitura sofisticata, multumire ieftina.
A renuntat la desenele de seara ca i-am propus sa-si aleaga o poveste. Apoi, in pat, mi-a repovestit-o, in varianta ei de Hansel-catel si Gretel-pisica si mi-a recitat poeziile ce le stie, foarte mandra de ea. Apoi ne-am intors, cu capul la picioare, sa ne sufle aerul si ea sa priveasca stelutele luminoase, sa vada cate sunt.
A adormit cu mangaieri de sprancene, ale mele si cu racoarea dezmierdandu-i fata.
Dulce somn !