somn dulce sub lumina galbena de felinare si ciripit de papagali ascunsi in pinii verzi,
in aer caldut de seara
copila zburdalnica, mereu topaind in loc de a merge,
facand buchete de frunze maro, scorojite,
adunate de prin iarba atat de verde, zilnic udata;
pe alei sunt putine frunze, probabil sunt maturate in fiecare dimineata,
motiv pentru care nu gaseste nici conuri,
doar isi intinde gatul spre coroanele bogate si imi arata,
acolo sus, conurile ranjite, bine desfacute
seara atat de placuta, incat imi alina si guturaiul si-mi face bine aerul,
sezand pe banca sub fosnetul slab al frunzelor
picurat cu cateva glasuri de copii
parca asta-i toamna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu