Zi de 13? Nu. Marti? Nu. Zi de sambata cu trei ceasuri rele? Nu. Doar luni, un inceput de saptamana, oarecare... sper sa nu mearga ghinionul si-n restul zilelor, ca astazi totul a incepu de-a-ndoaselea.
Unu: un geam spart la masina; suna, mergi, intereseaza-te, vezi asigurare, lasa masina in service, e gata abia joi- purtator de sarcini-tati
Doi: la controlul medical, i s-a scris bronsita cronica, tusea si durerile in piept nu au trecut cu doua doze de antibiotic, -purtator de prin vara, tot tati
Trei: desi era prescrisa ca fiind zi libera, a sunat telefonul sa mearga la servici-tot tati
Patru: chiar daca tati foloseste formula magica de fiecare data cand pleaca la servici, astazi nu a tinut nicidecum.
Diana a fost campioana la neascultare. Mofturile usoare, obisnuite de la mijlocul zilei, s-au transformat in tipete, batut din picioare, urlete, raspunsuri pe dos, toate adunate doar intr-o dupa-amiaza spre seara. Nu reusesc s-o fac sa inteleaga ca nu dispun in magazin de bani suficienti pentru moftul ei si de aici pornesc toate razvratirile, la care se adauga si pedeapsa anterioara cu interzicerea dulciurilor si snack-urilor inaintea meselor.
Poate nu ar fi trebuit sa scriu oful asta, insa simt putina descarcare si apoi e jurnalul meu, al lor, candva il va citi si ea si va intelege cand va fi parinte la randu-i...sau poate nu... poate ca astea sunt tipice mamicilor, parintilor, care trebuie singuri sa-si faca datoria, fara sa-si arate neputinta in educatie, fara sa arunce culpa pe copii pentru nestiinta lor , pentru nereusita in a-i intelege, in a se pune in pielea lor.
Niciodata noi nu am fost in stare sa ne pedepsim copilul "ca la carte"; mereu ne-am lasat induplecati si o interdictie nu a durat mai mult de cateva ore; nu am fost fermi in atitudine si probabil s-a produs eroarea; nu am vrut sa-i crestem si sa-i educam conform cartilor si spuselor specialistilor, ci cu dragoste si dragalasenie, cu brate intinse si iertari, cu calm si explicatii si mult alint;
dar astazi am simtit ca nu fac fata; un moment m-am simtit sleita si satula de explicat, rugat, induplecat; nimic nu functiona.
Tarziu s-au calmat lucrurile, copilul uitand si iertand, iar eu ramanand cu gandurile si cautand terapie comportamentala. Poate eu am nevoie de ea.
Maine va fi mai bine; va fi marti, o noua zi !
Ps: seara, noaptea, lucrurile par mai intunecate decat sunt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu