duminică, 28 februarie 2010

MARTISOR

Mai e un moment si intram in martisor, luna mult asteptata de toata lumea, luna ce prevesteste primavara, luna care lupta cu Baba Iarna si-i deschide calea D-soarei Primavara. O atat de mare diferenta intre una si alta, de la d-soara la baba e cale lunga. Cum altfel sa numim Primavara, daca ea e lumina verde, bucuria copacilor, veselia pasarilor, seninatatea cerului, sclipirea soarelui si tineretea tuturor.


Nu va simtiti intinerind odata cu venirea ei? Eu da, ma face sa sper , sa cred in frumos, sa ma bucur mai mult. Sa ies sa absorb aerul proaspat, mireasma copacilor inmuguriti si a florilor plapande. Sa stau la soare ca gazele si sa aud tipete de copii.
Povesti, povesti pentru copii, insa si celor mai mari le plac povestile, nu-i asa??!!! Eu ma alatur celor carora le plac, pentru ca desi mamica fiind, tot ma uit la desene animate ori la o poveste transpusa in film. Intr-o particica din noi , inca mai „licureste” o scanteie de copil.







VOINICUL CARE A ELIBERAT SOARELE

Un mit povesteşte cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi veselie, şi lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă.



Tânărul a învins creatura şi a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer şi iarăşi a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie.


Culoarea roşie simbolizează dragostea către frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.




LUPTA PRIMAVERII CU IARNA

Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel.



Ea a hotărât să-l ajute şi a început a da la o parte zăpada şi a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat şi a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a îngheţat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor.


Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului simbolizează sângele ei roşu pe zăpada albă.




Povestile ne destainuie originea martisorului. Cand eram copil ma incanta , toata luna aveam la hainuta acest firicel de care atarna o floricica sau o randunica . Mai tarziu acestea s-au transformat in felicitari in care aparea si firicelul, pentru ca mai apoi acest snur doar sa lege un cadou. Incet , incet isi pierde insemnatatea, pentru ca darul e mai voluminos si ia atentia de la martisor.
Ma gandesc acum daca ar avea rost sa ii spun Dianei aceste basme. Nu stiu daca ea va cunoaste Martisorul. Aici unde suntem nu exista nici povestea, nici martisorul, nici 8 martie. Mie mi-ar fi foarte usor sa ii arat, sa ii confectionez, insa nu e totuna . Nu are cu cine imparti bucuria , nu le poate explica prietenilor sau colegilor, pentru ca nici ea nu ar intelege suficient.
Insa mi-ar placea sa stie despre ziua Mamei, aceasta zi pe care eu o asteptam ca sa ii vad chipul mamei mele cand primea o simpla felicitare ori un buchetel de zambile si ghiocei. La randul meu, sunt mama si astept sa primesc aceasta bucurie din partea fiicei mele. Cred ca orice mama o asteapta pentru ca fiecare o merita.
Aici, ziua Mamei nu coincide cu 8 martie, asa ca sper in acea zi in care fiica mea va aduce darul ei pentru mama.

Un comentariu:

  1. Mari, stii vorba romanului: Acasa e unde ti-e sufletul! ce bine ca pastrezi traditiile si le povesteti Dianei mai departe, nu conteaza ca ceilalti nu stiu simbolul si legenda Martisorului, de maine sa-l porti in suflet si poate undeva, intr-un coltisor al hainutelor voastre.
    Te imbratisam cu toata primavara! Eli si Roxana

    RăspundețiȘtergere