Timpul trece, zboara, alearga, pluteste, ne ajuta, ne invinge, ne mangaie, ne ia durerea, ne ia tineretea, se duce!!! Calatoreste, mereu...mereu....
Ca si noi, adica si noi am calatorit, nu mult, doar vreo 3 ore pana "in tara capsunilor".In lumea miresmei dulci si rosii, a aromei imbietoare care te indeamna s-o culegi. Si ce daca nu-i capsunica ta si nu ai muncit ca sa ajunga asa deocheata!Are glas, stiati ca o capsunica poate vorbi? Doar in soapta spune "hai, ia-ma, sa vezi ce parfum am astazi!". De asta oamenii i-au furat esenta si o folosesc pentru ei!!! Pentru ca nu si-a tinut gurita! Nu poate, nu poate doar sa stea ascunsa acolo sub frunze, si chiar daca ar sta, tot s-ar face simtita, prin dulceata parfumului.
Diana a ascultat capsunelele si toate i-au ajuns jertfa. A ramas doar o jumatate de ladita de codite verzi. Acum ea insasi miroase ca o capsunica. Gurita mereu e rosie si are savoarea dulce. Micul dejun, pranzul si cina au fost capsunelele, doua zile. Mai avem doar o ladita. Ce vom face cand se vor sfarsi? Aaaa, stiu...inca o calatorie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu