TRECU SI CARNAVALUL

E dimineata. Visez ca dorm si nu ma pot trezi , imi este somn rau, visez ca intarzii la servicu, vreo 2 ore. Ma trezesc, dar mi-e tot somn. Ceasul arata 9.00.E ziua carnavalului. Dau fuguta la geamul din salon sa vad vremea.
Surpriza! Nu a mai plouat, insa o ceata ermetica si mirositoare invaluie orasul.Si e frig, vant. Ma intorc grabita in camera calduta.
De sub plapuma se aude scancet si tuse. Verdictul e dat. Stam in casa,nici gand de carnaval. A trecut mai putin de o saptamana de cand a gatit antibioticul.
Alt risc nu imi asum, desi sunt aproape convinsa ca o ia de la cap cu vreo raceala si nu stim pe ce sa mai dam vina.
Daaar, e si o parte buna in toate astea, ca de vazut tot o sa-l vedem. Startul se da de sub balconul nostru.
Ne imbracam bine si iesim la veranda. Se vad multi "pestisori", de toate formele si culorile, si multe-multe stelute roz, "un rechin" si "o caracatita".
Mai incolo, un car al epocii de piatra cu o multime de Fred si Barney, Wilma si multe oase.
Mai vedem un car de scolari de 40-50 de ani. Cu uniforme-camasi albe si pantaloniscurti albastri. Sufla in trompetele de copii mici si au tobe in miniatura. Stau aliniati , sunt frumosi.
Printre crengile din fata balconului se zaresc alti "pesti" mai maturi., diferiti de primii. E anul pestilor cumva? ca sunt numerosi. O fi fost vreo tema preferata.
Facem poze, dardaim, intram putin sa ne mai "decongelam", iesim iar, Diana "imi pase", "imi pase", mami "mira, pez!", "otro pez", "otro pez".
Da puiul mami, o multime de pesti, pai cred si eu , dupa atatea luni de ploaie!!!!