Draga jurnal,
e cel mai firesc ca oricare gand sa se indrepte spre sentimentul de abandon sau nepasare din partea mea, insa aceasta pauza indelungata a fost datorita situatiilor pline care nu mi-au lasat ragaz nici sa ma ordonez, poate si din cauza unor mici esecuri le-as spune, sau pur si simplu nu am avut acea inspiratie care sa te "oblige" a asterne ceea ce-ti trece prin cap.
Dupa un timp ametitor, a venit un altul petrecut fugitiv pe taramurile natale. Ne-am luat bagajelele, unul din ele cat alte doua la un loc, plin cu lucruri in miniatura, cu jucarii cantatoare biberoane, scutece absorbante si alte minunatii si am petrecut ce-a mai ramas din sarbatoarea pascala alaturi de chipurile dragi lasate pe plaiuri romanesti.
Strabunici cu chipuri pliate , dar blande ne-au oferit bratele larg deschise, ploi de sarutari si lacrimi de multumire ca au mai avut o sansa de a ne revedea.
Noi le-am primit cu aceleasi sentimente de fericire, dar cu lacrimi de regret pentru alte chipuri dragi care lipseau si pe care nu o sa mai avem ocazia de a le vedea vreodata. In schimb ne-am cerut iertare pentru asta pamantului ce le acopeau si duhurilor care poate ne priveau.
Parinti , respectiv bunici pentru piticul nostru, si-au luminat fetele si ne-au oferit bunatati , alergand mereu in jurul nostru , nestiind ce sa ne mai ofere si bucurandu-se de momentele de viata prelungita pe care le-am fi adus noi.
Am o multumire ca am putut sa-mi tin promisiunea facuta mie insami si ne-a ajutat Dumnezeu sa savarsim calatoria si sa ne reintoarcem sanatosi.
Voi incerca sa nu mai absentez mult si voi reveni cu luare aminte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu