Copii fiind

Cand ne-am mutat, timp de vreo doua luni, s-a rugat seara de seara la DD ca sa ne ajute sa terminam odata curatenia, sa luam mobila ca sa aiba si ea unde sa-si puna jucariile ce stateau bine impachetate in cutii si saci.
In mare parte am terminat harababura si avem si ceva mobila, insa camera ei inca nu e mobilata. Doar o saltea ce tine loc de pat, pentru joaca de zi cu zi. Somnul si-l face in patul mare, cu noi.
Dar, eliberand camera de pachete si bagaje, i-a ramas tot spatiul de joc; desi nearanjate intr-un mobilier, jucariile ei sunt toate la indemana, ordonate sau nu. Si acolo e spatiul ei, dornica sa-l imparta cu prietena ei Sara, desi o vede mai rar, sau cu prietena ei vecina, Merche, cu care poate fi zilnic, daca i-am permite dupa chef si placere.
Impreuna fac ronduri intre cele doua apartamente, pana ce se aud glasurile parintilor, ca e seara, e ora cinei si ora de odihna pentru a doua zi de cole. De altfel, seara ar fi pentru ele uitata tarziu, probabil pana ce ar adormi jucandu-se.
Astazi au jucat rolurile de Bob Esponja si Señor Cangrejo, facand pe bucatarul si respectiv, clientul. Imaginatia impletita cu imaginile vizuale bine intiparite in minte, dupa atatea zeci de ori urmarite, formeaza un cadru perfect in lumea lor.
Imbratisate, certate, intelegatoare, razbunatoare, bucuroase, impaciuite, uneori mediate reusesc sa-si mentina amicitia. Si totul se uita. Maine va fi la fel , o vor lua de la cap!
De-ar tine copilaria o vesnicie!